#deBine: Gîndac Nicolae

Povestea lunii octombrie a fost scrisă în cartier, printre oameni, printre promisiunile trecutului și supărările prezentului. Așa l-am cunoscut pe dl Nicolae Gîndac, un om simplu, locuitor al Gârciniului, care își dorește să facă tot ce poate ca viața celor din Gârcini să fie alta. În discuția ce am purtat-o, parcă avea un ușor regret că lucrurile nu se schimbă, că ceva îi ține pe loc, că parcă soarele acela, de vine să lumineze strada fiecăruia, tot întârzie și în locul lui sunt nori gri.

Dl Nicolae locuiește pe strada Pajiștei, una dintre străzile principale din cartier, care pornește de la drumul național și te poartă până în inima cartierului. Urcând și coborând pe stradă, ajungi la casa dl Nicolae. Aici trăiește împreună cu familia sa, cei patru copii și soția. De mai bine de cinci ani este agent de securitate în Săcele, dar meseria sa de bază este alta. Timp de 17 ani a fost cioban în zonă. Avea în grijă un număr mare de animale și multă muncă de făcut, dar cu timpul și-a dat seama că vrea mai mult de atât și a renunțat la meseria aceasta, pentru ceva care să-i permită să-și îngrijească mai bine familia.

„În Gârcini oamenii te văd diferit dacă muncești și-ți vezi de treabă, dar eu știu că doar muncind pot să fac ceva. Mereu le zic copiiilor să meargă la școală, că e înspre binele lor, că doar prin școală te deștepți și fără ea nu faci nimic.”

Dl Nicolae ne-a povestit și despre cartier, despre oamenii de aici și despre cum e să trăiești în Gârcini. Ne povestește cu un amestec de supărare și revoltă, că oamenii nu sunt cei mai prietenoși, că unii părinți nu-și fac treaba de modele și exemple pozitive față de copii, că uneori viața mai e și așa cum ne-o facem și că ceea ce ar schimba situația ar fi disciplina, intervenția autorităților, reguli stricte și sinceritate. „Așa s-ar schimba comportamentele, oamenii ar fi mai cu băgare de seamă, mai îngrijiți și cu o atitudine adecvată!” Dl Nicolae ne spune că „noi suntem țigani din cauza problemelor  și prin ele s-a căpătat și faima pe care o are Gârciniul azi, dar de altfel noi suntem români, pentru că n-avem tradiții, obiceiuri, ceva al nostru!”

Finalul discuției a fost însă poate cea mai puternică parte a discuției noastre și care este de fapt un mesaj pentru întreaga comunitate:

„E important ca oamenii să știe că sunt și oameni buni și diferiți în Gârcini și că fără ură, viața tuturor ar fi alta!”